Moartea lui J. M.
Se-aude un scâncet de copil în noapte O dată cu un glas al Zeului, un tunet, Și pătrunzând pe-un cer cu șoapte, Se-aude un scâncet de copil sau urlet?? Și viața-i ia cu o strigare și cu un
Coline
Neliniștită mă văd alergând pe coline, Cu lacrimi în ochi, curgând ne-ncetat, În suflet am teama și ură pe mine Că-s om și un om să iubesc am uitat! Și sper să ajung pe cea mai sus
Vreau un răspuns…
De ce nu-mi spui ce vreau s-aud? De ce nu poți să furi un trup? De ce ești doar un suflet? Spune-mi și stele am să rup Cu cer cu tot, să-ți fac o haină Pentru sufletul tău scump. Cum să iubesc
Ploaia sunt eu!
Am plecat să mor. Îmi pare rău că n-am putut Să stau. Mă duc într-un nor… Și norul s-a rupt, Picături de ploaie, Lacrimile voastre Să curg șiroaie Așa ca amintirile noastre, Sunt ploaie și
Visul
Un vis am avut că totul e bine Și-un vis eu aș vrea să mai am înc-odată Să pot să arunc o vrajă pe mine, Să pot să nu uit că există o Soartă. Dar uit tot mereu și încep a spera Că pot eu trăi