avea în priviri un întreg
orizont de aşteptare
spre care m-aş fi avântat
dar nu mai erau de găsit
colace de salvare
pe țărmul regăsirii cu ea
femeia care chema răstimpuri
care plămădise din
după ce privești femeia iarna
iubește-o când doarme toamna
în locul care e numai și numai al ei
asculți ce suspinele-ți șoptesc
și îndrăznești coșmarurile să i le iei
iubita ta doarme ca amigdala
