Poezii

avea în priviri un întreg orizont de aşteptare spre care m-aş fi avântat dar nu mai erau de găsit colace de salvare pe țărmul regăsirii cu ea femeia care chema răstimpuri care plămădise din

după ce privești femeia iarna iubește-o când doarme toamna în locul care e numai și numai al ei asculți ce suspinele-ți șoptesc și îndrăznești coșmarurile să i le iei iubita ta doarme ca amigdala