Vasile Iordan

Multumesc...

Ela Victoria Luca, iti multumesc.
Etcetera alaturi cu regina? sa nu bagatelizam regina si nici etcetera.

Nu este o coincidenta. Este regina unei vieti pe care am pierdut-o. O femeie deosebita.

Ba cred ca onoarea si placerea este de partea mea...
Si sa revin la tema discutiei de fata... in fapt un declin evident al intelectualilor...
Am apreciat, desi l-am gasit ocolit, stilul rafinat si fara pretentie de grandilocventa prin care, Francois Pare in a sa carte, Literaturile Exiguitatii, apreciaza ca mai ales in Occident si ca rezultat al istovirii natiunilor monolitice, s-a nascut o favorabilitate nesperata pentru marginalitate.
Ca sef al catedrei de limba si literatura franceza la Universitatea Guelf din Ontario, el este indreptatit sa vada destul de limpede, de la distanta, ceea ce el numeste, Declinul Europei Intelectuale.
Care sa fie originea acestui declin? si cauta sa ofere niste raspunsuri...
Departe de fi un erudit, afirm categoric ca raspunsul la aceasta intrebare este turnura pe care a luat-o antropocentrismul in devenirea sa ca religie, si prin intronarea dictatoriala a minoritatii de orice soi, sau a marginalitatii... cum zice canadianul...
Fara a face filozofie, pe sleau, din suflete imbuibate de egoism si de o atenta si perpetua desfatare-n oglinda cu chipul propriei imagini, nu poate sa iasa arta...
nici pe departe... cugetul lor nu are nici macar sonanta acelui biet instrument muzical, cu o singura gaura, in care sufla triscarul de zor...

Romulus,

M-am gandit mult la spusele tale... mai ales si fiindca si eu m-am razgandit inainte a le asterne... aici...
La ce ar folosi la urma urmei? Mi se pare au ba, se voieste(?) ca poetul de astazi sa nu aiba a face mai nimic cu François Villon...
Poate ca traim vremuri in care poezia ar fi repusa in drepturi... ca arma de temut... impotriva marsaviei...
Dar poate ca se anticipeaza nevoia aceasta fiind trimisa la esafod de niste copii roz, hraniti de la tâta Absurdului...
Am sa continui sa te citesc... si totusi, ce cred eu, rabdare!
Nu e nimic de pierdut! Oricum ar fi sa fie!
As dori sa te consolez cu o poezie scrisa de Emily Dickinson:

Poet a fost - e cel ce scoate

Poet a fost - cel ce scoate
Un straniu inteles
din Sensuri la-ndemana
Si un Parfum ales

Din specii familiare
Ce-n fata Usii pier -
De ce si cum nu le-am cules
\'Naintea lui - de ieri?

Poet e-acela care
Atat iti lasa tie
Dezvaluind Imagini:
Un drept la Saracie -

Inconstient de Soarta -
De Furturi - nu se teme -
Fiindu-si nesecat Tezaur,
Nu e supus la Vreme -

Dau un 10(Zece) pentru forma!
Yorick nu a contribuit cu nimic si nici macar atat \"C\'est domage\"...
Cap de pepene sa ai ca sa nu pricepi manifestul.

Glasuiesti ca un calugar... capabil de si mai mult... dar modest dintr-o inexplicabila pornire...

Poemul ca traire si fara ca sa fim de acord cu acea definire facuta lirismului, de catre Cioran, \"Lirismul este rodul unei suferinte organice\"...
Finalitatea poeziei pare a suna aici ca ar fi blazarea... si atunci de doua ori moarte, odata a sinceritatii si apoi a poeziei... a sinceritatii fiindca sinceritatea nu mai este iubita nici macar atunci cand simtitm frumos...
De pilda, astazi, toti ne temem sa ne asumam posibila fericire, sau iubire, sau dragoste... invocand la urma oaresce responsabilitati, pentru care - atentie -, nici Dumnezeu nu ne va multumi, declarandu-ne niste farisei dubiosi si bolnavi.

\"deasupra mea e un nor de lucruri mărunte
o făbricuță de reparat suflete în care
lucrează numai femei cu vocația unor felcerițe de război\", singurul lucrul genial din aceasta expunere si asta numai in cazul in care plecam de la axioma omului singur... sau care se crede singur...
Uneori, felecerii nu stiu a infige acul prea bine... satul sarac le este locas...
Asadar, un sat al Minervei aici... dvs, un felcer... macar si atat, decat nimic!

Eu nu pot fi de acord cu Ela...
Imi reclam, bineinteles, dreptul la sinceritate... il reclam, care va sa zica, si fara sa-l aclam...
Indeajuns de aproape de Nichita Stanescu, prin forma... si indeajuns de departe de el, prin substanta...
Si mai ales ca tu n-ai un bordei in care sa bei, molanul!
Si mai ales ca, oare cati au stiut ca, si Nichita, l-a copiat fara rusine pe Kafka...
Sa fugim dar de parte de jos a parti de jos de la pusca...

Poezia aceasta mi se pare a semana atat de mult cu multe altele, la fel cu ea...
Trimiterea la \"regnul\" cosmic intr-o intersectare scolasta cu organicul, e de laudat... dar cosmetica acestei intentii este atat de zgronturoasa... daca ar fi fost doar o copilarie as fi cautat prezenta candorii care nici pe departe, nu este de aflat pe aici...

O prabusire trista, o introspectie ostenita asupra sinelui cu ajutorul alfabetului.
Alfabetul devine doctor... sau doctor actor... sau actor doctor...

Stranie viziune asupra celui care ne inspira si altceva decat duh de respirare...
Acrilic, anemic, lipsa de talpi si de maini...
Riscam sa ajungem, pana la urma, la viziunea brahmanica asupra unei impartialitati hermafrodite a inteligentei atat de superioare noua...

Rigid. Sec. Crunt. Adevarat.

Uneori atelierul este locul unde se regaseste boierismul!
Fiindca, uneori, boierismul, deseori, spre a se protegui se ascunde in spatele geometriei invariabile(?) a \"fierului\" supus unor tensiuni atat de flasce, de catre tocmai atat de multi nestiutori in ale forjei.

Categoric, tie iti pasa de semeni.
ce este pana la urma poezia? decat exprimarea unor sentimente deloc vagi... si in cazul acesta, lipsa ta de satisfactie datorata de neajunsul altora... pentru ca esti om...

Un mesaj limpede si inteligent...
valabil doar in cazul in care comertul se va indragosti de versificatie...
spun asta, fiindca desi tintesti catre o profunda stare specifica unei tinereti de barbat, dragostea pentru femeie,
folosesti totusi un instrumentar consacrat de marketing.

Eu nu zic ca este \"caterinca\"...
Eu zic ca e un dialog cu tine, tu vrand sa substitui indiferenta ambientala cu propria-ti persoana spre a reda cliseele acesteia... uneori comice...

E buna sinceritatea ta... chiar si cand e atat de brutala!
Se simt bunele tale intentiuni.
Scrii cu pana sufletului.

Omule... tu chiar ai talent...
Chiar asa...