Poezie

Blestem

1 min lectură·4 iulie 2006

Mediu

Înflorea scorușu-n vale,

Mama-i dusă peste crâng.

De la tata-i multă jale.

Nu mai este,-i sub pământ.

Un căprar aduse vestea

Ca un trăsnet peste toți,

Că azi tata nu mai este;

Se-odihnește printre morți.

O zapiscă îi sosise

Ca să dea iscălitură

Că nu poate să-l aducă;

Îl îngroapă-n bătătură.

Ne-a privit puțin retrasă

Și a prins țidula-n mână.

Dacă nu mai e Dumitru,

Plec cu Dumnezeu de mână.

Faceți ce voiți mai bine;

Nu mă pot opune azi.

Gloata-i mică lângă mine.

Să mă bat cu munți, cu brazi?

Pe-un obraz de fragă coaptă

Îl brazdase în trei lacrimi

Și ne-a spus ceva în șoaptă:

Nu-i iertat omul de patimi.

Au trecut mulți ani în lume,

Vremea s-a schimbat; îi alta.

Pe-o icoană a scris un nume;

Vreo trei slove pentru tata.

Se așează la fereastră

Cu obrazu-i rubiniu.

E frumoasă ca o glastră,

Dar sufletul îi e pustiu.

00906

Vasile Hutopila. “Blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-hutopila/poezie/191860/blestem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.