Amintire
Se pleacă spicul după vînt E vreme rea și îs bătrîn Calvarul nostru-i pe pămînt Și toate vin de la stăpîn. Mă las purtat de tot ce-i rău Și pribegesc pe unde dau seamă Pe ulițe, prin
VHVasile HutopilaBlestem
Înflorea scorușu-n vale, Mama-i dusă peste crâng. De la tata-i multă jale. Nu mai este,-i sub pământ. Un căprar aduse vestea Ca un trăsnet peste toți, Că azi tata nu mai este; Se-odihnește
VHVasile HutopilaToamnă în Bucovina
Se lasă peste culmi culori de toamnă, Mai rară-i frunza prin stejari și plopi, Iar brumele mai dese te îndeamnă În liniștea montană să te-ngropi. Nori negri se înșiruie spre zare, Iar lumea-i
VHVasile HutopilaToamnă
Cad frunze alene pe tărâm, Plâng marmore în țintirim, Iar vremea trece ca un vis. Suntem o lume, un paradis? Aievea trece-un semn în grai. Sunt semne-n lume despre rai, Iar omul crede tot
VHVasile HutopilaAnotimp
Se lasă toamna-n Bucovina, Mai rară-i frunza prin stejari Și nu dau azi pe nimeni vina Că anii trec și îs mai rari. Brumați de vreme-s pe colină, Iar sfetnicii nu mai au timp, E foc
VHVasile HutopilaRugă
Alungă somnul gânfuri de-ntuneric Iar zorii spintecă văzduhul cristalin. O rază cade peste noi feeric În fața unui chip divin. Simt umărul atins de oare cine Și mă trezesc din visul meu Caut
VHVasile HutopilaAmintiri
Un pled îți cade peste trup Ca pe o marmoră cioplită la-ntâmplare, Precum o flacără de peste rug Și valu-ntors de peste mare. Trezesc un vis neterminat Și somnul tulburat de vreme, Cum
VHVasile HutopilaOpinie
E prost românul cum e el, Că se gândește la mișel. Întinde mâna în avan, Apoi îl urcă sub tavan. Și plânge lumea de Irak. Românul este mai sărac; E rupt în coate și-i flămând. Nebun trăiește
VHVasile Hutopila