Lacrimă

Blestemă azi pădurile de aur verde, Iar căpățînile încoronează zeii, De-aș povesti și nimeni nu m-ar crede, Străinii sunt aicea Dumnezeii. Plîng codrii secerați de fierăstraie Și se răresc pe fiecare zi, Iar cei cu sutane și cu straie Vor păduri, pămînturi, chiar și vii. Să urlu Doamne de durere Nu cred că sunt urechi de auzit, Din tot ce s-a numit cîndva avere Se-ndreaptă repede către sfîrșit.