Vasile Adrian-Daniel

Plouă mărunt, Pe geam picături văd că sunt. Plouă monoton, Pe-o tablă de șah, un pion avea papion. Plouă și nu e secret, vă spun și vouă, Plouă de azi noapte de la ora nouă.

Tot dau zile la o parte, Privesc, mă afund în departe... Încă stau să te mai caut, Să-mi dai ca împrumut, Din dragostea-ți de temut. Să te găsesc mă voi lupta Cu vântul, cu

Departe de tine simt că sunt, Ușor, ușor te-ndepartezi de pământ. Ești purtată pe aripi de vânt. Știu c-ai să pleci, O să plâng cu lacrimi reci. Tu sufletul mi l-ai vopsit, Tot tu

Pași repezi spre nicăieri ? Simt, simt că nu... Două lumi diferite, doar atât ? Simt, simt că nu... Căci avem un punct comun...suferim de-aceeași boală - Bolnavi de iubire... O

Lăsat singur stau și scriu, Dragostea e pe pustiu. Simt nevoia să strâng Un trunchi de om în brațe. Sentimente arse. Stau acum pe un buștean, Dâre de culori pe geam. Ceasul a

Lângă tine aș vrea să stau acum, Să te strâng în brațe, Să-ți simt palmele grele, În mâinile mele. Să-ți las pe obraz râuri de lacrimi, Să-ți sărut fruntea în valuri de patimi.

În colțul ochilor tăi întunecați aș sta, Așteptând în tăcere clipa...lacrima ta. De frig, de ploaie sau soare nu m-aș speria, Protejându-mă tandru chiar cu geana ta... Ca un sărac far\'

O să-mi plătesc greșelile singur Cu capul sus asta vă asigur. La câte pietre în cap mi-am luat Sufletul mi-e cioburi, e transformat. Am avut bilet la fiecare piesă de teatru,

Tu poate crezi că te-am uitat, Că-n lume singur am plecat, Îți spun cu-un glas vibrând: nu-i adevărat ! Viselor te-am cerut, În mine-ai apărut, Nu te-ai schimbat deloc,

S-a dus, s-a dus, e sub pământ, Cavoul ei e mângâiat de vânt. Noaptea o mai văd în gând, Și o sărut doar visând. Sunt nopți triste când aud un ecou din adâncuri, Bătaia inimii ei

Te-apropii de ușă, și inima bate-n ea, Umbra ți se întinde ușor pe podea, Aud zgomotul pașilor tăi, în camera mea... Eu stau pe scaun și ea în canapea... În noaptea aceea totul

Să nu crezi că voi uita Acel moment din viața mea, Când am fost gata să-ți gust Din tainele firii, Cu mâna pe inimă, Rostind, jurământul iubirii. Te voi iubii și după ce Unul

Timpul nu stă, nu stă, da trece... Și e din ce în ce mai rece... La fel ești tu, și tu, de ce ? De ce nu vrei, insist să mai stai, Te rog ia loc, te încălzesc c-un ceai ? La fel de

Cerul se-aprinde Un dor mă cuprinde Mă simt în putere Pot ridica stele. Noaptea se întinde Luna pot atinge Vântul desprinde Zilele împinge. N-am să te las Te chem

Pe cer noaptea, deseori apar niște picățele. Nu sunt acele beculețe de la un oarecare avion, Sunt prea sfințitele stele, nu făcute-n creion. Fiecare înger are-n vraja lui o stea, Pe

N-a fost drept ce s-a întâmplat, El ne-a lovit când aveam ce-am căutat... A aruncat cu ură-n noi, Vorbe și bucăți de noroi... E lumea prea mică, Iubirea-i o frică, Totul în jur se

Părul îți curge pe umerii goi, Palmele mele sunt pe umerii tăi. În brațele mele te lași toropită, Ochii mei te privesc și devin grei. Genele mele de fruntea ta se arcuiesc, Lacrimile

Cearceaful nopții s-a ridicat, Dansul ploii pe scenă a intrat. Fiecare picătură-și are nota ei, Pe portativul străzilor, alei... Stropi ce cad în pași de vals, Fac totul să par-un

Același troleu... Tu și Eu, Spate-n spate... Cobori și dispari în noapte...pa - nici măcar. - Ai învățat ceva ? \"- Da, iată câteva! am învățat cum e să iubești... am

Ești mai frumoasă atunci când plângi, Cu lacrimi fierbinți, pământul atingi. Când simți că viața te-apasă greu, Din tine țâșnesc lacrimi mereu. Emoția ne-mbracă pe-amândoi, Într-o

Eu știu că mă iubești, De ce nu-mi spui în față? Stai calmă și clipești, De-al meu gât, agățată. De vrei în brațe să te mai strâng, Nu-mi mai arunca vorbe-n vânt. Sunt clipe