simt un răsuflu peste umăr
o mână plimbându-se în aer
gâtul meu prins cu o sârmă
dezvelit de orice carne
aceași cameră mai goală
același trup mai neînviat
scriu să pun ceva pe coală
adorm să
culori pasteurizate
coboară ancora cu flori
nemulțumitelor vertebrate
nu contest labirintul
din ochii tăi
întrăinați cu timpul
scântei plutesc în luntre
sub soare crud
stăm frunte-n
în patinoar dansează scheletic
destinul legat de catafalc
cu gheare lungi se-ntinde poetic
distanțe cu țepi se curbează
spre purități neîntâlnite
o moară tăcută ne suspendează
bat felinare
mi-e dor de ochii tăi
premergători în toate
izvorând lumini din vânătăi
ochii tăi mai răsăriți
în fața oricărui apus
zâmbesc lung sortiți
patimi date în vileag
așteaptă cântul
schimonoșită ființă
eul meu drept oglindire
te naști contiință
dispersia razelor solare
împreunarea sorții
întruchipată în visare
moliile sunt doar cuvinte
ce ne atârnă
