Vali Nițu

plâng umerii sub povara rucsacului mucegăit de posibila impostoare a cataramei coclite din jurul gâtului resignat la o cordită din buzunarul de la piept a scos telecomanda păpușa fără

în cercul nesomnului corespondentul din lungimea lui este doar la tine Lau Dragobetele trece cu sărutul tău uitat pe mine iar depărtarea mă pune la punct și virgulă cu cât mă apropii mai

încerc să descifrez visul pierzându-mă în sentința serilor dintr-o colivie ca și pasărea colibri cu nenumărate culori și puține dorințe strig după propriu-mi ajutor nu știu dacă mă aude poate a

incursiune în suspiciuni sare măruntă pe rană uneori absurdă alteori atât de superficială și însetată de sânge încât ai fi tentat să devii imprevizibil martir previziunea în timp se

tresare trebuie sare peste virgula de la pi și la treizeci și unu patru anotimpuri ce nu mai sunt ca altădată nici eu nu mai tresar la frumusețea unei virgule puse acolo unde trebuie și

bună dimineața iubire barca destinului fredonează ușor barcarole spre așteptarea primăverii binemeritată recompensă dinspre răsărit broderie a unui timp ce-și scrie o pagină vie bitang am fost

am câștigat noțiunea timpului într-un pot printre mai multe porunci dezbrăcate de epidermă în mijlocul străzii cu sens unic tumefiată de curtezanul cu educație redusă la scara unei

dacă aș putea opri răul la vama unde începe binele aș putea înțelege poveștile triste din propria-mi trecere cu mâinile goale prin vântul puternic nedispus la iertare ca o pasăre de pradă la

perpetuum tătucul-stat depune actele să iasă la pensie poate merge irevocabil la direcție și statul la coadă conform listei e la numărul treisprezece unde funcționara își umezește buzele și

cred că am greșit lumina în întunericul vorbelor fără noimă ce le agăța pe o sârmă subțire așa cum face și acum un simigiu din colțul străzii o apuc spre dreapta îngânată de noapte cu zi când

s-a stins lumina degetele s-au înțepat în reproșurile înfipte asemenea unui ac în piept cândva o floare la rever ofilită la nunta târzie blitzurile mestecă lumină curiozitate să vadă

am devenit așteptându-te și cred întâmplarea în acceptarea timpului ce mă recompune legănându-mă cuvinte în nesomnul odihnit în decența puținului timp rămas în mâinile ce înlocuiesc sărutul

îmi e teamă că am să te pierd vedere spre ochelari întind degetele nevăzute defectul este mai nou surprins de vârsta a doua spre a treia.

a sunat un clopoțel și mi-am ascuțit auzul la un tocilar de prin vremurile astea ce-s așezate anapoda pe o scară rablagită în ordinea inversă a valorilor ce nici pleacă nici stau pe grumazul

ieri adunam frânturi deghizate-n întreg ideal ce nu părea a fi atins niciodată interioru-mi predispus la pesimism istorisea într-o tăcere nedescrisă ironicul monolog devastator iertat dincolo de

dezmint că mă-ndrept spre nicăieri concret în timp nepetrecut mai vreau să stau puțin cu despletite nopți în tresăriri salvez iubirea ne-ncepută nu-mi pasă de ce plouă-n vreme când te

alături de cuvânt sunt o poezie când privesc ochii albaștri brațele-s pline cu flori aproape că nu știu dacă lipsește o culoare întâi ating verdele zâmbetul se oprește pentru a se așeza în

ieri am dansat moartea cu colții înfipți în ceafa vieții la fiecare un-doi al cosașului de gen feminin ademenirea părului despletit în fire verzi de iarbă își mâna liniile intermitente din

trasez o linie imaginară și păstrez virtual conturul buzelor trecute adeseori prin îmbrățișări ce ne-au unit în tăcere tandrețea mâinilor din jurul coapselor flămânde iar tresar și astăzi când

sunt nesătul chiar dacă respir greu și mâinile mele se fărâmă în ore sparte sub bătăile tobelor ce anunță sfârșitul unui an bombardat de trădări și de cearcăne deja demodate sunt la

acum 13 luni m-a băgat în spital și a plecat lăsându-mă într-o comă profundă ca supliment la noianul de reproșuri a adăugat 13 neîmpliniri zică-se că s-a mai ridicat o pasăre nu era cuc că

curând vei pleca pentru o vreme atât de departe iubirea mea în fiecare zi voi săruta îmbrățișarea ta uitată pe mine în cercul nostru de trăire rămas doar un segment rescriu ce doar am

vindeți sufletul îți spune vecinul de palier frecându-și mâinile de bucurie când reușește să te vadă numărând câțiva arginți îți cumperi o pereche de pantofi și o haină dar nu poți avea

m-a sunat un prieten să mă întrebe cum mai este seara în redacția mea momentan habar n-am ce să-i răspund hackerii m-au „ciuruit” site impact a fost iar eu sunt vorba unui primar iar n-am