Poezie

privirea

1 min lectură·29 mai 2003

Mediu

Sunt lucruri în viață peste care mai treci,

Nu și peste privirea ce-ți dă fiorii reci,

Căci ea poate spune trăiri care-s zeci,

Celui ce simte iubirea cu nebănuitele poteci.

Iubirea-i cântată și trăită cu atâta ardoare

De ce-i ce-s făcuți să creadă-n splendoare,

Splendoarea iubirii ce-ți dă sensul în care,

Te face să crezi în tine și-n iubirea cea mare.

Privirea ce mângâie sufletul cu-nduioșare,

Cu trăirile simțite ce-s spuse-n dezmierdare,

Ființei sensibile ce-ți dăruiește alinare,

Atunci când este-un tot iubirea-i sărbătoare.

Că-s ființe ce trăiesc această feerie

Numită iubire, și-i o perfectă armonie

Când doi sunt unul, în aceeași simfonie

A sufletelor pereche, legate-n cununie.

Simțirea-i sublimă și nimic nu-i efemer,

Când inima-ți cântă în corul de mister,

Al dragostei de cel ce-ți este partener,

În orchestra de doi tu nu mai ești stingher.

002.027

Vali Nițu. “privirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/44830/privirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.