Poezie
plânsul tăcerilor
1 min lectură·
Mediu
curând se trage cortina
peste scena unde s-a jucat piesa de teatru a vieții mele
undeva între răsărit și apus
ultima promenadă pe marginea unei trăiri
cu femei frumoase și un pahar cu vin
de viță nobilă
poate culoarea pastelată a rujului
de pe buzele arcuite
m-a făcut să înțeleg că am greșit cândva
și acum plâng gândurile
împreunate cu serile rebele
din cafenea
aș mai fuma o țigară
dar fumul mă face să nu mai pot vedea
urmele pașilor tăi din iarba cu flori de nu mă uita
și margaretele ce le-am cules împreună
într-o seară de vară dansau cu noi
fluturi
ca doi copii alergam
dar a căzut cortina
și plânge privirea pustie
poate și ea.
001.596
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “plânsul tăcerilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/14011315/plansul-tacerilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.