Poezie
frunza ucisă
în pântecul iubirii
1 min lectură·
Mediu
îmi anin iubirea desculță
ca o sentință
pe umerii străzii Câmpulung
mă sprijin cu fruntea pe talpa călcâiului
și adorm amintirile
îmi leg sărutul uscat
în brâul frunzelor căzute
de unica femeie a insomniilor
cu falangele dezbrac șoaptele
sânului alb
când așez metaforele poemului
în dorințe
plecată-i acum
cearcănele sunt înecate în amurg
când jumătate de secol
își striga fruntea
în brațele unei alte dimineți
mărginite de o geană
îmi ridic pleoapele
cu vârful unui nou început
și le atârn de gânduri fără miez
ca o rugăciune unei frunze ce-a căzut
ucisă de bruma unei toamne
în pântecul plecat
mai departe
cu urmele ploii.
023.028
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “frunza ucisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/13957447/frunza-ucisaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"iubirea...ca o sentință\"
\"unica femeie a insomniilor\"
\"șoaptele sânului alb\"
\"cearcănele sunt înecate în amurg\"
Ce nu mi-a sunat bine:
\"câmpul lung\" Eu știam că (dacă e vorba de localitatea la care mă gîndesc) se scrie altfel
\"talpa_pernei\" din caza alăturării pa_pe
multe construcții de tipul \"ecoul amintirilor\", \"pântecul ierbii\", \"cerdacul inimii\", \"poala iubirii\", \"așezarea frunții\", \"geana poetului\", \"suspinul ploii\"
adică un exces de metafore care încarcă inutil poemul