Poezie
gara speranței celeste
1 min lectură·
Mediu
… știți ceva, mâinile mele?
când îmi țineți fruntea plecată
și mă biciuiește remușcarea
repet la infinit rugămintea
de a fi iertat
concentrice gânduri alunecă bezmetic
printre gesturile necugetate
ale unui vremelnic pasager
în trenul vieții ce a poposit într-o gară
ce nu-i aparține
conductorul face semne disperate
spre macazul ce încearcă să schimbe
sensul de mers al unei locomotive
indecisă pentru o culoare celestă
anume gândită
se aude un șuierat prelung
dinspre peronul din partea stângă
și bate-n piept cu ciocanul de fier
ceferistul de serviciu
din gara pustie
îmi ridic capul
și sper.
001.803
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “gara speranței celeste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/13919256/gara-sperantei-celesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.