Poezie
riduri celeste
1 min lectură·
Mediu
plec o geană peste Poarta Sărutului
de pe fruntea mamei
broboada îi șterge o lacrimă
ce nu seacă izvorul
dorului de tata.
revăd mersul în picioare al omului om
și curge clepsidra în cumpănă celestă
picătura de viață ce a mai rămas.
opresc o mângâiere pe tâmpla uitată
în pragul din iarnă
bate la ușă o cheie legată
de cingătoarea unor fulgi
aninați în poala fecundă
a maicii mele
apus.
ațipesc în poala timpului
aduceri aminte desenate pe un rid
și alerg pe conturul unor degete
ce mai dau mângâierea
altor riduri celeste
ce vor pleca împrejur
bob de nisip
clepsidră
și retur.
001.584
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali Nițu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali Nițu. “riduri celeste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-nitu/poezie/13918500/riduri-celesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.