Dansul serii

Mă trezesc modelând pe coala imaculată a privirii, gândul ce mă poartă către tine. Te așez în dreptul inimii și-mi deschid cartea sufletului, acolo găsind alfabetul iubirii. Îmi așez ochelarii departe de irisul ce-mi desenează conturul unei seri, acum așezate în brațele tale. Le ascult murmurul din adânc și le strâng în buchetul din verbul sărutat împlinire. Ce m-aș face fără seri? Aș îngenunchea la marginea nopții și aș aștepta să vină lumina bătând la fereastra ce deschide sărutul. Te-aș îngemăna în fiecare gând adunat în treptele ce le-am urcat ajungând la tine. Mă dăruiesc cu fiecare clipă, clipelor ce par îmbrăcate-n beteala răsăritului din ochii ce-mi călăuzesc zâmbetul. Așez șevaletul trupurilor noastre și, pictez în jurul lui inimi dansând firul de iarbă ce se înalță la picioarele iubirii. Fiecare culoare a curcubeului își găsește locul în dreptul trăirilor noastre, cerându-le să spună când să oprească dansul deasupra dimineților. Ce aș mai putea cere vieții? Să mă lase să-ți sărut mirosul ce mă cheamă din buzele flămânde de doruri, așteptate-n seri. Aici și acolo, trupuri ce se înlănțuie-n cel mai frumos dans al serii.