Poezie
Singuratate
De ce nu maninc melci
1 min lectură·
Mediu
Cind venim in lumea asta strimba
Ni se da fiecaruia portia de singuratate.
Si o purtam cu noi pretutindeni
Precum melcul propria casa.
Uneori,singuratatea mea se izbeste de-a ta
Fara ca nimic sa se sparga,nimic sa se-ntimple.
Iar la urma ,cind totul se va sfirsi,
La timpul si in locul stabilit si de nimeni stiut,
Putem lasa la vama portia de siguratate?
Sau o luam dincolo ca pe o altfel de casa?
012.070
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vali
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Vali. “Singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-0015016/poezie/149512/singuratateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sau o luam dincolo ca pe o altfel de casa? \"
scrisesem si eu ceva asemanator mai demult.
\"daca viata e o scena
te voi iubi oare in toate piesele?\"
[dar am renuntat la ele.. prea aduc a Elvis :))]
singuratatea exista, ia-o ca atare si bucura-te de ea cat vrei tu. mananc-o cu pofta sau cu greata.
imi plac versurile
\"Uneori, singuratatea mea se izbeste de-a ta
Fara ca nimic sa se sparga, nimic sa se-ntimple\"
numai bine