Vali

Cind venim in lumea asta strimba Ni se da fiecaruia portia de singuratate. Si o purtam cu noi pretutindeni Precum melcul propria casa. Uneori,singuratatea mea se izbeste de-a ta Fara ca nimic sa

tesem impreuna aceeasi pinza de paianjen. Eu o tes pentru tine, Tu o tesi pentru mine. Daca nu ne oprim, In curind ne vom impotmoli in ea, Iar mai apoi ne vom devora unul pe altul. Dar vreau sa

Te caut,Toamna, Si te gasesc daruindu-mi minunile tale. Imi dai simfonia culorilor cu care ai imbracat padurea; Insistenta ierbii care-a inverzit a nu stiu cita oara intr-un an; Indirjirea gutuii