Din fața blocului meu cu ghenă spartă
te-am privit cu un imens gol în stomac,
de fiecare dată.
Treceai pe lângă mine volatilă și animalică
lăsându-mă în urmă nefericit și beat.
Eram
Predoslovie viața mea uitării nu aș dori să fie
iar gândul meu în cel de-alături nu aș dori să piară
aș vrea ca vorba mea să fie încă vie
când hârca-mi va ca să dispară
dar n-am nimic de spus
