Poezie

Deontologie de învins

1 min lectură·19 aprilie 2003

Mediu

Din fața blocului meu cu ghenă spartă

te-am privit cu un imens gol în stomac,

de fiecare dată.

Treceai pe lângă mine volatilă și animalică

lăsându-mă în urmă nefericit și beat.

Eram pe-atunci un biet om însurat cu două guri flămânde-acasă

fusesem prin Italia, cu alții, la furat

dar nu a fost să fie, m-au țăpit \"colegii\"

și m-am întors bătut, mai prost și mai sărac.

Nevastă-mea a plâns atunci o lună,

a luat copilu și s-a cărat la mă-sa.

Eu am vândut televizoru și casetofonu

și-am fost trei zile mort de beat.

Când într-a patra zi am reușit să mă ridic de pe podea

era un soare-afară de mă ardea și păru-n cap

am vrut să trag oblonu da nu mergea,

și oricum, mă mai obișnuisem cu lumina.

Ei, fi-ți-ar mama ta de paceaură

tocmai atuncea ți-ai găsit să-ți plimbi averea

aproape despuiată sub fereastra mea.

Ce-a fost în mine numai mama știe

și mi-am dorit pe loc să fiu iar beat.

Dar uite-a dracului de ironie

Vândusem deja televizorul și casetfofonul.

001.577

Valeriu Marinescu. “Deontologie de învins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-marinescu/poezie/41806/deontologie-de-invins

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.