Poezie
Facerea
1 min lectură·
Mediu
Respinge-mi atomii
Precum cămașa butonii,
Pune-l pe fugă
Înhămat cuvântului slugă.
Stiloul îmi fuge pe foaie
Înecat într-o pată ce-ndoaie
Și crengile mâini de la coate
Pământul m-apasă pe spate.
Ce greu e când seceră luna
Stafiile nopții, nebuna!
Privirea se-neacă-ntr-o pată
Atâta de lungă și lată.
Glisa-mi-aș al dălții crucer
În piatră de stâncă să pier,
Stafiile nopții nu știu
De ce se întorc prea târziu.
Probabil c-așa este somnul
Când crapă în țăndări atomul
Și-nalță o pală nebună
Din hăul de jos, pân-la lună.
Rămâne doar corpul de jad
În gropile nopții să cad\'
Un bulgăre mic și imens
Precum e atomul de dens.
În cea săptămână au fost
Tăinuite nimicuri cu rost,
Ce-ai vrea să mai faci când nu ști
Prin gropile nopții să vi.
Imitații de perle-n adânc,
Ipotezele curg pe pământ
Mă vor duce cu mintea la CRIST
Doar atomii ciopliți de-un artist.
002.050
0