Poezie

Cântec de cocoș

Procesul...

1 min lectură·4 noiembrie 2009

Mediu

-Hei, vestitorule de zori,

De ce îmi cânți de-atâtea ori

De ce mă minți că este zi

În noaptea plină de stafii?

Pe cer și stelele, și luna

Te prind în faptă cu minciuna.

-Dar nu de zori vreau să te scoli,

De frica mea ce-mi dă fiori.

-Ah, tu, ce pasăre nebună!

Să-ți fie frică-n clar de lună

Sau nu ai vrea acum, de stat

Să mi te culci cu mine-n pat?

-Ba da, ba da, stăpân zurliu,

Dă-mi o dovadă ca să știu

Că moartea nu este minciună,

Că nu e frica de pe urmă.

-Ce frică ai că vei muri

Ca orice pasăre de zi

Să mă hrănești cum te-oi hrăni

Ți-oi pune tavă năsălii!

-Să ști, să ști că teamă nu-i

Să te hrănesc precum îmi spui,

Dar eu aș vrea să te întreb

Enigma grea să o dezleg:

În pragul tău cine va fi

Când întuneric va veni?

001.871

Valeriu Dinca. “Cântec de cocoș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-dinca/poezie/13913395/cantec-de-cocos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.