Poezie
Sonet pentru infinit
1 min lectură·
Mediu
Când Soarele ușor, peste colină,
Sub orizont se lasă-n întuneric,
Apar, ascunse-n ziuă de lumină,
Pe boltă licărind stele feeric,
A ta, a mea, o stea e fiecare,
În Capricorn, Fecioară sau Balanță,
Pulsează una nouă-n Ursa mare,
O alta căzătoare se înalță ;
Atât de-aproape suntem, n-am găsit,
Oricât am căutat pe cer de bine
Un loc al nimănui, sau părăsit,
Fără speranțe, visuri și destine,
De parcă infinitul e sfârșit
Sub coviltirul nopților senine.
Valeriu Cercel
001780
0