Poezie
H2O
2 min lectură·
Mediu
Cine gândea, din șase bilioane,
Nu prea demult, treizeci de ani ‘nainte,
Pe ce mai e uscat printre oceane,
Ca apa să o cumpere cuminte
Din prăvălii, la sticle sau bidoane ?!...
Nu i-ar fi dat nici dracului prin minte !
De drag o luam în zori pe sub colină
Chiar de aveam fântâna mea pe vale,
Să-mi umplu la izvor căldarea plină
Sorbind din ochi Mării și Marghioale…
Ca lacrima, ce apă cristalină
Și nu dădeam pe ea două parale (!)
Până-ntr-o zi, când spre uimirea mea,
La băcănie-n colț văd, din greșeală,
Cătând prin raft ceva pentru măsea,
În sticle, apă chioară, naturală (?!)
De-abia-nvățat cu ea de la ciușmea
Ca emigrant pe-atunci în capitală,
Cu etichetă, firmă serioasă,
Trag eu un gât, o scald printre papile,
Produs interesant, la gust apoasă
Și proaspăta, avea doar șapte zile,
Iar într-o parte,-o listă curioasă
Cu chestii la fel de inutile :
Grăsimi, zero la sută, proteine,
Colesterol…erau la rând vreo zece,
Magneziu, calciu, fosfor, vitamine…
De niciun fel, să nu ni se aplece,
Și important, cum se păstrează bine :
“La loc uscat, întunecos și rece”,
Însă mai jos, “Rețetă culinară”
Noroc că mi-a sărit atuncea-n în față !
Muream și nu-nvățam cum se prepară
Pentru un Scotch, un Wisky,-n astă viață,
Sau șprițuleț în zi caniculară,
Din apă....cubulețele de gheață !
Valeriu Cercel
002471
0