Poezie
Poveste pescareasca
(clasica)
1 min lectură·
Mediu
Luându-mă prietenește,
Amicii mei mi-au cam tot zis,
Să pot și eu să dau la pește
Ar trebui să-mi iau permis ;
Mergem mereu, de câțiva ani
Și dând la pește pasionați,
La știuci, la crapi sau la bibani,
Venim acasă delectați,
Însă permis, eu nu mi-am luat
Și asta nu din indolență,
Ci pentru că am remarcat
Nici cea mai mică diferență,
De dăm la somn, sau la ce dăm,
Că-i mămăligă, râmă vie,
Cu toții peștele îl luăm
De la aceeași prăvălie !
Valeriu Cercel
001.613
0