Poezie
Vraja nopții
1 min lectură·
Mediu
Iubito,tu răsari în noapte
Ca luna albă sus pe cer,
Mă las vrăjit de-a tale șoapte
De aura ta de mister.
De-ai vrea sa-mi dărui numai mie
Al tău surâs fermecător,
M-aș darui cu totul ție
De azi și până am să mor.
Căci trupul tău ca și o vrajă
Spre el mă cheama neîncetat
Și pașii mei se-ndreaptă singuri
Pe drumul dulcelui păcat.
Ce buze roșii,dulci ca mierea
Obraji-ți sunt mere în pârg
Și sâni-ți albi ca spuma mării
M-atrag deși aș vrea să fug.
Pe gâtul tău dorm azalee,
Pe umeri roze albe-ți curg ,
Și sâni-ți albe orhidee
Grăbesc chiar soarele spre-amurg.
Și oare cum să nu iubești
Aceste mici grădini cerești,
Cum să nu le-asculți chemarea
Când întregu-ți trup ți-o spune
Noaptea ca pe-o rugăciune...
Dumnezeu ne-a dat iubire
Să trăim în fericire
Când tu poți să dăruiești,
Nu-i păcat să irosești?
022.963
0
Mai e de lucru.