Orizontal

Timpul te-a furat dar vertical.Poezia este in atmosfera lui Dimitrie Anghel, poet de la inceputul secolului 20 prieten cu St.O.Iosif amandoi iubind o femeie care scria si ea poezii si care le-a cam facut felul.Nu cred ca l-ai citit pe Anghel dar poeziile frumoase nu au un timp si un stil anume .Stilul e mai putin important si daca sunt frumoase, cum este si a ta, timpul nu poate fi decat la prezent, trecut si viitor iar uneori mai mult ca perfectul.

Buna ziua! Textul acesta imi da o senzatie de inversiune continua, si nu stiu daca ati realizat acest lucru din motive prozodice.De aceea imi pare destul de greoaie la citire.
Contextual sesizez o multime de metamorfoze in regresie.Adica de la stadiul primar de om,prima metamorfoza acea de pasare pastreaza esenta animala, a doua metamorfoza(stadiul de fluture) ce pastreaza oarecum in proportii mai mici esenta animala, apoi ipostaza de floare(deja se departeaza de esenta amintita anterior) si metamorfoza finala ca o piatra care inlatura esenta vitala definitiv.
Ultima strofa e practic o reluare introdusa cu o afirmatie prin negatie\"Lumii intregi n-o sa-i caut pricina
\". Poezia se incheie sub semnul timpului, ultimul vers din ultima strofa si primul vers din ultimele doua, vers introdus prin adverbul de timp \"atunci\" care intoarce torul la inceputul poeziei(stadiul de pasare-structura ciclica) ,dar care face legatura cu finalul-e o pasare lut,
si un zbor... orizontal.
In speranta ca nu am fost foarte pe langa subiect,
Ialin

Valeria,

daca i-ai pune si diacritice, ar fi superb.