Rugaciune

Nu-mi asculta toamnele ce se preling râuri peste culoarea mărului pârguit, cum timpul vorbește singur peste existențele noastre, cum granitul acela se așează în alte culori, pe la tâmplele lăsate de izbeliște la trecerea anotimpului meu. Ele vorbesc singure, doar clocotul sângelui dă ritmul inimii la corborâri și urcări, uneori chiar și atunci când batem pasul pe loc în semn de așteptare a unei clipe ce stă ascunsă.

Nu-mi ascluta rădăcinile, nici zgomotul lor icnind spre treceri de adânc și ceruri, în vârfuri de ramuri sufletul meu se vrea a fi boboc, gândind de un timp la felul cum e să fii sămânță odrăslind rădăcini și muguri și floare, cum e să fii închisă de frica unei clipe.

Nu-mi ascult nici gândurile, când îngerul bătrân de mine îmi va închide porțile spre tine toamnă pârguită de mine, de timpul meu de toate ale mele întru rugăciunea iertării celor ce nu au putut fi spuse.

Asta este starea poemului tău,e starea ce mi-a determinat toate acestea, nu ți-am comentat versurile, dar ele mi-au deschis sufletul spre pătrunderea lor.

doamne cä frumos le mai zice maria...asta am vrut sä spun si eu...dar mi-a luat-o inainte... :) nu-mi rämane decat sä fac o parantezä micä micä...(valeria..schimbä poza...nu te reprezintä...pune in locul ei o pädure oglindindu-se in lac si lacul oglindindu-se in cer...toamna )
in rest:fai fain fain

o, pacatele trupului meu
le numar ca semintele de grau rosu
(personal, numai rosu exista)
zi de zi se inalta gramada
zi de zi mainile mele apun tot mai ascuns
dumnezeul meu e o negresa superba,
fara ramuri

daca as putea toate pacatele sa le tin minte as fi foarte
bun la impartit
lumea

Referitor la poza am intentionat sa pun natura vie, dar in final vad ca tot natura moarta o iesit.Noroc cu lumina monitorului ca nu s-o semnalat nici un infarct).:) Referitor la Maria e adevarat ca in ea
a pus Dumnezeu tot ce ne lipseste noua.Cand comenteaza ea nici nu mai e nevoie sa citesti poezia deoarece daca poezia e doar frumoasa comentariul este desavarsit.