Poezie

Greșeală

1 min lectură·7 decembrie 2009

Mediu

Cât am putut ca să greșesc?

Oh! Tu fiinta mica,

Ca să-ți ridic un piedestal,

Tu , inima pitica.

Am crezut că nu mai poți,

Că inima te doare,

Dar nu e așa, căci te-am văzut,

Cum râzi batjocoritoare.

Am încercat prieten ca să-ți fiu

Și să te-ajut, să aflu,

De omul bun, ce eu îl știu

Ieși-va din ansamblu.

Tu totuși mi-ai trădat

Încrederea ce-o aveam,

Despre doi ochi și-un păr pătat

Sau despre-o gură ce iubeam.

Și îmi plăcea când ne vedeam

Și discutam, de toate,

Dar iar îmi amintesc acum,

Cât erau de deșarte.

Acum , când știu cât am greșit,

Voi încerca ați spune:

Sunt suflet și-astăzi m-ai rănit

Cu-ale tale \"minciune\".

Și vei cunoaște c-am grăit,

Din inima mea slabă,

Sper să-nțelegi, ce am voit

Prin încercarea mea firavă.

Îți spun acum, ca să-nțelegi,

Da! te-aș fi vrut alături,

Dar văd c-ale noastre poteci

Merg numai pe alături.

La revedere! și Adio!

Îți spun cu glasul meu cel grav

Aș vrea să simți ce simt și eu

Când zic din nou Adio! ....

001.839

Valentin Paun. “Greșeală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-paun/poezie/13918213/greseala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.