Valentin Pana

Tot ce-mi ramine de facut In timpul asta ce sugruma, E sa astept...si sa astept... Sa vad de-i noapte sau lumina. Ma sprijin doar pe neputinta Nimic nu-mi este cunoscut, Si plumb, mi-e

Mi-e dor sa iti sarut in noapte Pleoapa ce-atinge ochii tai, Sa iti cuprind in brate trupul Sa te alint sa fim iar noi. Mi-e dor de buzele-ti ce-n soapta M-ating pe trupu-mi cald de

Mi-e greu să spun vorbe frumoase Deși afară-i soare, cald, Aș vrea să pot sa ies din casă Să strig pe stradă că te am. E vremea iar de sărbătoare Toți misună rîzînd in cor, Aș vrea și eu

In patul mult prea plin de griji Tu inca-mi dormi copil frumos, Visezi la clipe care vin Sau mergi prin amintiri ce-au fost. Te vad frumoasa ca un inger Tresalti suav si innocent, Ai

Bat clopote la miez de noapte Trezind din noi aceleasi amintiri, Cu ochi plinsi gindim in soapte Ca dusi sint ei dintre cei vii. In mina luminarea-ti arde molcom Ducind in fumul ei

In drumul meu te-am zarit astazi Pierdut in ginduri , abatut, Tu mi-ai zimbit de la fereasta Tu mi-ai zimbit si-am renascut. N-am mai stiut ce-i gindul negru Sau ce mai e cu reaua

Nimic nu seamana cu noi Cind ne iubim ca doi copii, Si strengareste amindoi Fugim prin ploile din zii. Nimic nu seamana cu noi... Nici roua dimineti-n soare, Ce se prelinge peste flori Ce

Stau rezemat pe margine de drum In jurul meu iarba-i tacuta, Si parca nimeni nu mai e acum Si parca nimeni nu ma mai asculta. Si totusi drumul are sens Si totusi duce undeva, Eu stau in iarba

Se vad carai de raze printre brazi Si-mi pare ca-mi suride cerul, Privesc la raza ce-i spre mine azi Ea imi zimbeste, ca asa-i e felul. Ea e prea mica si nu stie Ca-n suflet nu am numai

Usa scirtie in bezna Alta zi isi luara zborul, Chipul tau il am in suflet Ochii tai,privirea,dorul. Curg fara de mila zile Tavalug de clipe stinse, Peste ploi ce curg din ceruri Peste

Tremur, te țin de mînă, tremuri, Pașim pe un tărîm de vis, Îți sorb din ochi scînteia Trairea-n infinit. Te strîng ușor in brațe Mie teamă să rostesc, Te strîng în brațe tare Și ochii

Ceața învelește totul Ca o mantie de nori, Și în taina ei ascunsă Fără teama stăm noi goi. Nopțile demult apuse Sau întors cu acești nori, Ca în zi de primăvară Cînd din nou se-ntorc

Peste lume se coboară zorii La fereastră raze de lumină bat, Lîngă mine-n patul din odaie Nu e nimeni, gîndul să-l împart. Pe făclia focului sălbatic Fierbe iar cafeaua fără tine, La

Tăceri ce bîntuie stinghere Poteci ce se afundă fără sens, Sînt clipe pline de nimicuri Hîrti nescrise aruncate la gunoi. Hătișuri îndesate de himere Răstălmăciri ce nu-și au sens, Și teori

De mici ne nastem si nu stim Cum viata ne va duce si spre unde, Tot alergam si intr-o zi murim Si iarasi mergem spre oriunde. Din scoarta-n scoarta viata o traim E un roman ce-l scriem

Sînt lucruri multe pe pămînt Ce într-o zi vor fi mormînt, Dar toate au un singur scop Să tot evite , cît , cum pot. Sînt lucruri peste tot frumoase Păduri și flori și ape

Se spune ca marea asteapta Uneori trista, uneori mult prea trista, Anul asta marea nu mai asteapta... Anul asta sufera. Poate ca durerea ei e-n noi? Poate sufera pentru ca noua sa ne fie

Plecata esti, tu nu mai stii de mine Ma crezi pierdut in arsita din zi, Dar sint aici si ma gindesc la tine Tu inima mea plina,fior al inimii. Nu pot sa fiu departe, nu am ce cauta Caci tu

Ma simt tradat de lacrimi si durere Parca prea toate-s peste noi, As da orice pe-un strop de mingiiere As da orice sa fim iar amindoi. Azi am citit o nesfirsita lista Cu neajunsuri, fapte

Pot fi comori la orice pas Sau ploi de aur peste toate, In suflet cu nimic nu am ramas Decit cu tine, si-ale noastre. Degeaba totul pare lin Cind eu departe sint de tine, Degeaba cimpuri

Merg pe caldarimul vieti Tot pasesc din piatra-n piatra, Vreau iar anii tineretii Vreau sa am o alta soarta. Drumul este mult prea greu Nu e plat, de acum suie, Nu mai sint ce-am fost