Valentin Pana

Nu pot trai asa Nu mai pot,... nu mai pot, Da-mi Doamne putere Ma sufoc... Te vreau, te vreau cu mine Disperat in genunchi iti cer, Ajuta-ma Doamne, dami-o Fara ea nu pot sa mai

Se-aud colinde , iarna sufla-n ceafa Pasi se-afunda in zapezi de dor, La geam am turturi atirnati in gheata Si simt ca nu mai pot, ca mor... Timpul se scurge-n picaturi de ceara Ce-mi curg

În lume toate cîte sînt Frumoase zvelte sau oricum, Niciuna nu e cum ești tu Și nu vor fi. Și se vor naște și-au mai fost Cu tocuri nalte, glas mieros, Și au mai fost și vor mai fi Dar

De-aș privi la cer cu tine Ti-aș alege dintre stele , Steaua cea mai luminoasă Care-ar semăna cu tine. Știu că stele sînt destule Insă rare sînt ca tine, Nu sînt toate luminoase Și nici

Ma straduiesc sa-mi sting durerea In licariri de vise-n noapte, Gindindu-ma la pleoapa-ti fina La genele ce-ti simt in soapta. La geam am toamna ce e iar acasa Tacute frunze iarasi cad

Ratacesc pe nensemnate drumuri Prin vai si dealuri ma caznesc, Ranit in suflet imi port steagul Ranit iubind ma tot topesc. Mi-e greu si simt ca nu am aer Sentinta nu pot sa o-ndur, Nu am

In noaptea asta lasa-ma sa tac Sa manvelesc cu ceata de afara, Si sa nu stiu cu timpul sa ma-npac, Si sa nu stiu ca iarasi este toamna. In seara asta linistea e-n mine Si lamapadarele se

Daca miine inima mi s-ar oprii Si as pleca din lumea asta, Acolo departe as plinge, Pentru ca mi-am lasat pe pamint, ingerul. Daca miine as pleca Niciodata nu mi-as gasi linistea, Mie

Cind inima-mi vorbeste Lumina este altfel, iar eu la fel, Cind inima-mi vorbeste Stiu ca imi esti cu mine. Aduci atita traire, bucurie, zimbet, Aduci muzica nebanuita a iubirii, Simt

Am tot citit cîndva demult Balada unui meșter mare, Ce tot zidea cu mîna lui Iar noaptea totul se prăvale. A tot făcut și tot făcut Degeaba , munca era surdă, Nimic nu a mai reușit Pîn

Au rasarit din nou pe-alee Fara de numar trandafiri, Caci tu, esti fata ce adie, In viata mea petale mii. E ca intr-un joc de primavara Cind totui-i verde , totu-i vis, Si eu copil , si tu

Ceasul atirna secunde agale Pe umerii noptii fara de rost, Secunde se sting si noapte mie-n cale Nu sint cu tine,... n-am nici un rost. Lumea e muta sub plapuma beznei Si linistea-i surda pe

Viața nu-i nimic decît o părere O clipă, o secundă efemeră, Din ea nu ramînem decît cu ce iubim, Cu ce avem în suflet. Viața este un amalgam de lucruri trăite Un malaxor în care amestecăm

Pe aripi de vis am plutit impreuna In noaptea cea rece, noi am facut cald, Am aprins focul cu dorul din inimii La marginea lunii, in ochi-ti de basm. Sint fericit sint regele lumii Pe

Iarba a plîns în zori Lacrimile îi erau pretutindeni, A plîns așteptîndu-ne A plîns vazindu-ne împreună. Iarba a plîns in zori A plîns de dragul pașilor noștri, De fericirea noastră A

Port in spate greutatea zilelor ce v-a să vină Le port acolo într-o raniță ce mă doboară, Îngenunchiat, plin de amintiri, Oftez și îmi duc greutatea tristeții. Arunc din ea în fiece zi cîte o

Secundele se sting încet Lovind tăcerea tristă, mută, In miezul noptii te aștept Ca pe o stea din cer cazută. Dorință să î-mi pun văzînd Cum se coboară pe pamînt, La căpătîi să sper, să

Nu stiu ce e cu mine Ce rost mai pot avea acum, Cind totu-i fara tine Si nu mai stiu cine mai sint. Ma pierd in ginduri fara noima Incerc sa ma adun..., Nu pot, In soapta vreau sa scot o

Noaptea cade peste nori Picurind stele in suflet, Te astept sa-mi vi in zori Sa te am, sa-mi fi alaturi. Prea mult timp am indurat Sa imi fi doar in visare, Prea mult timp am

Noapte cade peste stresini Cu amarul nins de dor, Astrele pindesc la colturi Iar eu mor incetisor. Nu e nimeni prin ograda Sa ma vada sa ma-ntrebe, Numai ciini latra-n umbre Si nu siu sa

Sărută-mă... Scapă-mă de doruri, Alungă-mi tristețea Cuprinde-mă cu brațele tale. Ma sting așteptîndu-te Simt cum mă prăbușesc, Am nevoie de privirea ochilor tăi De sărutul