Poezie
Peronul asteptarii
2 min lectură·
Mediu
Ca un calator in lume
Stau in gara si astept,
Trenuri ce v-a fi sa fie
Sau pe cele ce au fost.
Stau si-astept si-o vesnicie
In a mea rutina calma,
Trenuri... poate sa nu fie
Eu astept, cu-a mea speranta.
Stau si ma tot uit la sine
Cum formeaza ele drum,
Sint aproape dar,... straine,
Nu se-ating,... si nu se-ajung.
Se privesc una pe alta
Sint aproape,... dar nu sint,
Isi vorbesc si isi duc soarta
Tot sperind,... mereu sperind.
Poate se iubesc in taina
Si-au povestea lor de dor,
Si tot spera-n a lor viata
Sa se-atinga, pin\' nu mor.
Paralele sint intruna
Pe-al lor drum ,... acelasi drum,
In lungimea lor eterna
Doar speranta au acum.
Ma tot uit la ele singur...
Asteptind pe-acel peron,
Si gindesc ca viata noastra
E ca sinele de tren.
Tu imi esti atit de aproape
Ne iubim,... si ne dorim,
Dar aproape-i... tot departe
Pe-acest drum ce tot gonim.
Nu-mi doresc nimic pe lume
Ca si tine-n acest drum,
Doar s-avem acelasi nume
Doar in brate sa te tin.
Sint un calator prin lume
Pe-un peron atit de trist,
Ce astept oftind sa vina
Trenul meu ca sa exist.
Si de v-a fi sa nu vina
Tren al meu ce tu imi esti,
Am s-astept o vesnicie
Fara tine nu am rost.
00981
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Pana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 221
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat