Poezie
Inger al ierni din mine
1 min lectură·
Mediu
Sint singur aici, e camera goala
Nici foc nu-i in soba, pereti sint reci,
E iarna aici, e iarna afara
Zapada mie-n suflet si pe poteci.
E poarta trintita de viscololul rece
Troiene cazute sint peste tot,
E greu fara tine, si timpul nu trece
Sa fi iar cu mine, sa fim cum am fost.
O lacrima-mi cade pe fata-mi pierduta
Nu am putere macar s-o ating,
Pierdut sint in mine, si stinsa mi-e viata,
Pierdut sint in mine si gindul mie stins.
Privesc catre nimeni, si caut in zare
Printre nameti tu sa-mi apari,
Si fara noima incep tot in graba
Sa-ti curat cararea de albul noian.
E doar o himera, caci nu esti aievea
E doar o naluca a gindului stins,
Cararea e ninsa, zapada-i aceiasi
Numai tu inger, nu esti de-atins.
Nu am ce face decit sa te-astep
Si focul din casa eu sa-l aprind,
Sa curat cararea de neaua cea groasa
Iubindu-te inger, al ierni suspin.
001.161
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Pana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat