Poezie
Lumea mea
1 min lectură·
Mediu
Departe de tumultul vietii
Ferit de haos si delir
Un petic de poveste naste
Destinul ce avea sa fiu.
E lumea nevazuta lumii
Si farmecul a tot ce simt
E pasul sfint care ma-ndruma
Icoana care-i eu ma-nchin
Acolo mi-e seninatatea
Blajina ocrotire-a firii,
Cararea ce nu stie noaptea
Prezentul nou al amintirii
Lumina celor ce mi-au dat-o
Faclie-n nori sa nu ma tem,
Ei sint cu mine laolalta
Sfidind hotarul dinspre cer.
Acolo-i moartea ce ma-asteapta
Cu patul ei sapat adinc,
Facindu-mi puntea ce ma trece
Catre ai mei, cei fosti si buni.
Din lumea-mi creionata tie
Acum prezentul este-al tau
Tu esti lumina ce ma-nvie
Si-ai suflet ce se cheama eu.
00975
0