Poezie
Rugaminte
1 min lectură·
Mediu
Nimic din tot, ce mi-se intimpla
Nu e prea lesne de-nteles
Iubesc , iar dragostea mi-e frinta
De bariere mult prea des
Nu cred ca pot a mai razbate
Sa-mi scot durerea mea din piept,
Sint doua inimi vinovate?
Cu ce-au gresit? Nu este drept.
Nu pot trai doar c-o privire
Refuz sa vreau sa mai traiesc,
Toti se holbeaza cu uimire,
Da! Este a mea, si o iubesc!
De ce nu pot sa-mi strig iubirea
S-alerg prin lume ca din tun,
Sa pot sa strig din toata firea
Da! Te iubesc ca un nebun.
Sa-ti fac cununi din flori albastre
Sa te confunzi cu ochii mei
Iar mii de trandafiri in glastre,
Sa te rasfete ca pe zei.
Sa hoinarim ca doi strengari
Prin pajisti pline de verdeata,
Sa te sarut, pina-i sa fii
Din nou cu zimbetul pe fata.
Nu mai rezist in suferinta
Eu doar iubesc, n-ati inteles,
Si am ajuns la neputinta
Pentru un lucru asa firesc.
Va rog sa-mi acceptati iubirea
Lasati-ma sa o iubesc,
Sa ma-nteleaga omenirea
Eu fara ea nu mai traiesc.
001.020
0