Poezie

Trecut

1 min lectură·11 mai 2009

Mediu

Trecut! Demult pierdut, ascuns și mut;

Demult trecut, demult pierdut, dar nu uitat,

Se uită surd la mine, chip de lut,

În lacrime, în foc și-n vis înveșmântat!

Trecut pierdut, ascuns, nu mut ci viu,

- Un eu demult trecut, demult pierdut, un nor -

Căci ce am fost și sunt acum, nu știu!

Doar vis de viață și de moarte, călător...

Trecut ce este tot ce n-am avut,

Părută umbră unei false bucurii,

Trecut găsit, te vreau din nou pierdut!

Nu mă mustra, ci stai ascuns printre tării...

Trecut frumos în blestemat mormânt,

Te jur să mă dezlegi pe veci de datorii;

Te jur pe tot ce este-amar de sfânt

Să uiți și tu cine sunt eu, să nu mai știi!

Trecut, unde te-ai dus nu știu nicicum;

Trecut demult pierdut, întoarce-te-n prezent,

Căci eu în lumea asta sunt acum

Tăcut, pierdut și mut și marele absent.

Te rog, îngenunchind în fața ta,

Trecut, mai naște-te o dată în viitor,

Să-mi întâlnesc din nou iubirea mea,

Să nu mai fiu de-acum un singur călător!

001.389

Valentin Iulian Andronache. “Trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-iulian-andronache/poezie/1836393/trecut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.