Viața... răscruce de speranțe
Deziluzii, mici bucurii sau mici spaime.
Viața... timpul nostru de a pune întrebări
Și de a primi răspunsuri.
Viața... felul Lui de a contempla
De ce scriem poezie...? Zici: banala întrebare...!
Si-mi explici de tinerete, de frumos, de arta, rime...
Spui ca dragostea aicea îsi gaseste adesea poarta catre inima ce asteapta...
O Doamne , strig eu către tine
Tu îmi ești ultima speranță
Redă-mi puterea , dă-mi tăria
Ca să continui astă viață.
De ce adesea se întâmplă
Cu greu s-o iau de la început
Să-ncep să urc a
Esti indragostit si basta !
Recunoaste macar tie
Ti se pare ba napasta
Ba prilej de bucurie
Si imi zici de a ta iubita
Ca-i o floare fara seaman ,
Ba o stea cazuta-n
Tu înger ești sau demon
De-n vise mi te arăți
Și vrei cu a mele gânduri
Pe mine să mă cerți
Căci gândul meu la tine
Mereu se reântoarce
Și-a chipului tău farmec
Nu vrea
