Poezie

\"Eu sunt mortul ce priveste\"

din Ciclul \"Tacerea infinitului\" [2001]

2 min lectură·21 aprilie 2008

Mediu

\"Eu sunt mortul ce privește\"

\"Eu sunt mortul ce privește din al său sicriu de sticlă

Iar lumina mă orbește, sufletul mi-e plin de frică;

Nu am lacăt, nu am cheie;Nu-i fereastră, nu e ușă...

Sunt un gând, sunt o idee, sunt o veșnica păpușă...

Să sparg sticla? N-aș prea crede; transparența e veninul

Ce mă simte, ce mă vede și-mi sporește mie chinul.

Să văd lumea azi îmi pare o dorință minunată

(Lumea care îmi apare după sticla blestemată.)

Viața lungă eu nu cer, pesimismul meu e mare

Insă am sperat, mai sper și-o să sper în continuare

Că o să ajung să umblu în lumina de afară

Să îmi uit trecutul sumbru și durerea mea amară.

Astăzi viața e risipa care îmi destramă soarta;

Măine poate vine clipa care-mi va aduce moartea.

Să mă zbat, să mă audă...cineva să mă ajute?

Nu!Tăcerea mea e surdă...Nu! Tăcerea mea e mută...

Nu pot face diferența între rele, între bune,

Nu mi se simte prezența, sunt un trecător prin lume.

Flacăra ce arde-n mine îmi ucide oxigenul;

Aer greu cu gust de bine să-mi aducă porumbelul!

Astăzi nu e prima oară, vreau ca tot să fie bine

Dar nimic nu mă-nconjoară, nu-i nimic pe lângă mine.

Imi spun iar: \"Să-ntind o mănâ și să-ndrept ce nu e bine?

Dar dorința mă îngână:\"Nu-i nimic pe lângă tine!\"

Porumbelul alb apare să mă curețe de frică

Dar trăiesc în continuare în sicriul meu de sticlă...\"

002.688

Ursu Andrei. “\"Eu sunt mortul ce priveste\".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-andrei/poezie/1779332/eu-sunt-mortul-ce-priveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.