Zici că-și așteaptă sentința. De la altcineva. Când, de fapt, doar ea și-o dă, ea și-o ia, ea o decide. Așa i se tot spune. picpicpic. ”Ce facem?” întreabă ea. ”…nu știu…” răspunde el. ”CE facem?”
Știu exact ce-aș spune despre tine dacă m-ai întreba. Ți-aș spune că îmi placi. Nuu ar fi de-ajuns. E mai mult de atât. Ți-aș spune că mă faci să mă plac și pe mine. Ți-aș spune cum mă văd lângă tine
Îți vine să spargi tot! Să spargi sunetul apei care curge la bucătărie și care nu știe să se oprească. Să spargi semințe ca să nu te plictisești. Să spargi imaginea de fum pe care o vezi constant.
A fost odată o bunică. Bunica avea o nepoțică pe care o iubea atât de tare încât ar fi vrut să o țină lângă ea toată viața. Bunica era deșteaptă și știa să folosească telefonul mobil. Era fumătoare,
Ești tare mică. Ai îmbătrânit frumos și îți plac gențile din piele. Ești mai mică decât acum câteva luni când credeai că ești bine. Atunci aveai păr blond și lung, acum ai păr alb și scurt. O pălărie
Te-ai gândit la mine azi. Altfel nu ar fi bătut vântul pe o vreme ca asta. Nu mai am numărul tău, te-aș fi sunat. Spune-mi ce faci toată ziua. Faci ceva interesant?
Viața ta e la fel de anostă ca
Când merg pe stradă mă aștept să îl văd. Nu l-am mai văzut de câțiva ani de când s-a supărat pe mine. Știu că am făcut ceva rău, dar am memorie selectivă. Am încercat să îl sun, să mă bag singură în
Nu m-ai lăsat să te citesc. Te-am văzut fugitiv în 601 cu o carte în mână. Te uitai pe geam și ascultai probabil Radiohead. Stăteai în picioare și așteptai să cobori, boemul de tine, probabil în
UI