Poezii

Praful 11.10.2005 Praful drumului de țară Îmi intră-n suflet, se depune Îl urăsc știind că e Praful de pe stiva de volume. Îl privesc uimit : Se ridică-ncet și zboară Gânduri trecute

UGUdrea George

0

0

Privesc copacii înmuguriți, Oameni apăsați de griji, Pășind grăbiți pe aleile murdare Urmând mereu același drum— Drumul pavat cu speranțe deșarte. Ura arde mocnit in jurul meu Si văd Fum

UGUdrea George

0

0

Picură des și mărunt, Ca o ceață de apă, Șoptind ne-ncetat a pieire Molcom îngropând pentru sine Durerile vieții și cântecul ei Pe-o gamă monotonă Și disperant de tristă. Lacrimi de toamnă

UGUdrea George

0

0