Poezie

Iarna

1 min lectură·14 august 2004

Mediu

Focul pâlpâie pe vatră,

Lampa pare că visează,

În ograd’un câine latră

Și zăpada se așează.

Numai crivățul cel rău

Bate tare prin ferestre;

Dar văzând că nu-l las eu

Mai departe o pornește.

Mâța toarce-n somn de zor,

Toarce-un fir ce nu se vede

Și de frig plânge Azor,

Însă nimenea nu-l crede.

De la cer pân’ la pământ

Întunerecul domnește,

Stai în casă vrând-nevrând

Fiindcă-i frig și viscolește.

Focul ia sfârșit încet,

Și’n odaie e tăcere,

Este ora opt și-un sfert

Iar afară totul piere.

Sub lumina lunii slabe

Totul doarme troienit.

Fum din casa unei babe

Se îndreaptă’n infinit.

Turcu L. Gheorghe (cl. IV-a, 1943)

002.493

Turcu Gheorghe. “Iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/turcu-gheorghe/poezie/83051/iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.