Poveste adevarata

O poveste de dragoste adevarata... Un zambet a fost suficient pentru a-l iubi,lumina ochilor lui mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.. fiecare cuvant, fiecare soapta.. vocea lui... o voce suava, gingasa ce ma linistea mereu... stateam ore-n sir si discutam... discutam despre orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi... despre lumea mea sau lumea lui, .. acum este departe de mine.. mult prea departe.L-am cunoscut intr-o seara de iarna, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.... cred ca jumatate de ora ne-am privit fara sa ne spunem macar un cuvant.... of... ce ochi, ce buze, ce om.... un inger... ce coboara in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi este acolo, in lumea lui, ma astepta..... nu-mi cere nimic... doar imi ofera, ma face sa zambesc chiar si atunci cand credeam ca totul e pierdut... stie sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga.... stie sa-mi vorbeasca fara cuvinte.. doar prin priviri... m-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea.... sa iubesc ploile, furtunile... sa ma iubesc pe mine.... si pe el.. il iubesc foarte mult... si stiu ca si el ma iubeste... mult... dar mereu acelasi dar... Sufar... imi pun prea multe intrebari ....prea multe intrebari... prea multa iubire... prea trista lumea mea fara el.. de fapt fara el totul e lipsit de rost.. nu pot sa merg mai departe... m-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara el.... fara vorbele lui, privirea lui... iubirea lui...... imi lipseste... si-mi va lipsi... mereu..... prea trista aceasta asteptare... prea trista sunt eu.. prea trist este totul fara iubire....... Iubiti si iubiti-va....... traiti cu un singur scop:sa daruiti.... daruiti totul celui drag, caci tare trist e sa ai ce oferi dar sa nu ai cui.....