Poezii

Chiar de-s un intrus pe pom, mă bucur că nu sunt om; dar sufăr la fel ca omul atunci când îmi taie pomul… Ca și el, sunt uluit când mă văd rămas falit. Sufăr mult și mă consum și-s lihnit de

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Azi am coborât din autobuzul care duce spre noi. Am ajuns la noi. Tu mai întârzii puțin, observ. Neastâmpărata-mi fire, nerăbdătorul suflet și eu, înconjurată de ploaie sunt imagini

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Ajunsi pe mare, Calare pe valuri Suntem puterncii apelor, Hapsini si egoisti, Nebuni si indragostiti. Nisipul nu ne mai trebuie, Nici cerul, Avem apa Si pe noi. Ma uit la mare, la

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Au trecut mulți ani de-atunci. Încă am buzele dulci De la sărutul pe care mi l-ai dat Pe buze…în minte…a rămas imprimat. Ai ales o altă viață Una fără de speranță… Ai ales un conducător fără

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Din fumuri negre, ganduri funebre, pietre de moara, esti ca o scara. M-ai ridicat din subsoluri si m-ai adus unde nici nu visam. Induram frigul, negrul

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Dincolo de sumbrul aer distins. Dincolo de cerul albastru inchis, Dincolo de numele lung si maret, Bucuresti e-un taram mult prea indraznet! Legenda spune ca-i creat de-un pastor, Locuit si

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0

Când mi-am deschis ochii și i-am văzut pe ai tăi, Ochi ce sclipeau ca două văpăi… Ochi ce-mi spuneau clipind “te iubesc”; Doi ochi pe care nu-i mai găsesc. I-am mai găsit odată, în ploaie,

TMTudorache Maria-Mirabela

0

0