Când rațiunea doarme, monștri se-nmulțesc,
pălește vraja lumii, zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul, s-aruncă-n jar iubirea,
se pustiește zarea, și mintea, și privirea.
Veșnică este moartea,
Deși iarbă a mestecat, porcul nu este drogat.
De umblă cu paiu-n gură, e semn că-ți va da untură.
2024 – a fost un an cu noroc, am luat ½ dintr-un porc.
2025 – demarează nătăfleț și-mi urcă porcu-n
Cine se uită de sus, cum știe dacă sunt rus?
Tu davai și eu davai, cum facem să fie bai?
Păi, voi ne aburiți cu fum, noi fugim hai-hui pe drum.
E OH, îi tare mult, frica morții sperie și omul
Mă strânge până la pierzare
capcana-ntinsă de „om bun”,
ce-mi sugera cu-ndemânare
tot arsenalul unui gest nebun.
Cu șiretlic m-a-mpins în rele,
cu leacuri m-a-mbătat de cap
să-nghit momeala faptei
Odă vectorilor, cărăușii binefacerii
Guvidul flămând cu roșie coroană
subjugă media și-mprăștie pomană
pribegilor de minte rătăcită,
ocnașilor în boala de organe,
și-a tot ce-ndelugata atârnare
a
Și? ... Mai lăsați-mă, belele sociale,
ce vreți de patruzeci de ani să arătați?
Că sunt nebun, că am o rea purtare,
că mi-a ieșit în analize în drumul de la Noe,
manifestări și trăsături de
Când ajung în Parlament, aleșii vin la pachet.
Nepoții lui Agamiță - sunt trași de sfori sau prinși în ițe.
Nu au cum să se dezlege, intră toți în joc de glezne,
Docilii așteaptă păpușarii -
La stup,
când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,
culegătorii de rouă iau micul dejun.
Albine se strâng în flori la hotar,
se scaldă-n polen și gustă nectar,
stau cu plăcere în trandafir
să-și mângâie
Rețeta unui truc
Pașol la joben voroave, veți umbla în lume goale, slobode la-mperecheat, fără noimă la sunat. Porniți! Semănați de toate, s-aveți sare și piper, nu vă-mpiedicați în țel, rupeți
„Martie, martie, mărțișor, ai dat drumul la izvor”,
Să curgă mulțimea-n piață, c-a rămas fără paiață.
Ea vrea țap ispășitor, defosa relelor din popor,
Să aibă iară speranță și lămâie pentru
Ce mănânci frumoasă floare?
Raze de la mândrul Soare. Mi-au dat sărutul pe filă și fiori în clorofilă, mi-au fost factor de sinteză, dulceață-n fotosinteză. Mi-au pus parfum în corolă, nu surogat
Joc divin – lene trecătoare
Demult, în pruncia purității,
am furat Gândirii-un gând,
l-am pus în oblonul vieții,
l-am dat unui om de plug.
I-am spus să-și are ogorul,
unde-i pământul mai bun,
căci
Am ocolit ușor primejdia, a avut grijă valul
Să spele poveștile ce vizau paranormalul.
S-au dus: Popeye cel limbut, Dulapul cel mut.
Oare, ce va face Cel Ușor, ultimul... născut?!
Tare, ca un dizident, e tik-tok_ul cel deștept,
Te provoacă și-i șiret, umblă să-i devii adept.
E-o prețioasă comoară, ți le dă toate pe tavă,
Dacă îi pici în capcană, ai servit și o ...potcoavă!
Când Arpagic-motanul fotoliu-a cucerit,
când polonicul pute în sosul pregătit,
sunt lucruri nefirești și te întrebi bănuitor:
cei doi au jucat, naiv sau conștient, un rol?
Păreau voinici în
Istorii răscolite, buboaie pline cu puroi,
se sparg în sărăcii de vorbe și se sting
în vicleșugurile unui nevăzut război,
să amărască existența rătăciților în ring.
Cad - nedoriții lumii în
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet palid deslușit se propaga ușor
și-mprăștia povești de somn
