Poezie
Cântec de primăvară
1 min lectură·
Mediu
Cântec de primăvară
Mai aud pornind în noapte o corabie spre stele,
deși cala-i este plină cu-ntuneric și pământ;
mai presimt în rana lumii dâra lacrimilor mele,
sarea se cristalizează ochiul meu, deci încă sânt...
încă sânt și-aud pământul preschimbându-se-n adâncuri,
noua primăvară vine iarăși ca-n eternități...
sânt același: carne, suflet, stau în cele patru vânturi
și îmi înfloresc în sânge proaspete singurătăți;
încă sânt: vino, iubire, vino, soare, și-mi preschimbă
sevele cum anotimpul sfânt copacilor în trunchi,
toarnă-mi apa învierii pe retină și pe limbă
și înfige-mi iarăși lama dimineții în rărunchi!
încă sânt; stau mărturie umbrele plutind pe zare,
cețurile amintirii și femeile de fum
și curata rugăciune a seminței într-o floare
și fantasma tinereții ce mă bântuie și-acum...
mai exist, mai stau de veghe, tot mai sper c-or să revină
caii vieții prin ceairuri, zvonul zilei din adânc;
mai păstrez în sânge, albă, rămășița de lumină
ca o zdreanță orbitoare agățată la oblânc...
044.698
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Cristea. “Cântec de primăvară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-cristea-0026395/poezie/1831265/cantec-de-primavaraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TCMultumesc, Sorina. Te voi citi, la rândul meu, cu interes. Ai selectat chiar versurile pe care mizam și eu, ceea ce e semnificativ. În orice caz, mi se pare că ai o bună intuiție critică (fără a mai vorbi de sensibilitate).
0
DMcă discursul dumneavoastră trebuie resuscitat, curge frumos dar nu aduce nimic nou.
în versul 2, 4 nu rimeaza gând cu pământ, aveți multe și-uri în penultima strofă, sunt cam deranjante.
respectele mele și scuze pt sinceritate
în versul 2, 4 nu rimeaza gând cu pământ, aveți multe și-uri în penultima strofă, sunt cam deranjante.
respectele mele și scuze pt sinceritate
0
TCDa Djamal, ai dreptate. \"Cântec de primăvară\" e un text mai vechi, pe care l-am modificat ușor când l-am postat. Am modificat tocmai versul al patrulea din prima strofă. Deși mi s-a părut că am obținut ceva interesant, am frânt, de la bun început, cursul textului, care era ascendent, mergând către o culminație în ultimul vers. În fgelul acesta, după opinia mea, se justifică și repetarea conjuncției din penultima strofă. Am modificat, în urma observației tale, textul, revenind la prima variantă, astfel că și mie îmi sună acum mai bine. Totuși, vreau să precizez că \"gând\" și \"pământ\" formează o rimă, și anume una care poartă numele de asonanță (Eminescu utiliza des acest procedeu). Mulțumesc pentru observații.
0
\"mai presimt în rana lumii dâra lacrimilor mele,
sarea se cristalizează lin în mările din gând...\"
\"stau în cele patru vânturi
și îmi înfloresc în sânge proaspete singurătăți;\"
\"și înfige-mi iarăși lama dimineții în rărunchi!\"
Si am savurat aromele de demult din \"ceairuri\" si \"oblanc\", pe care cred, totusi, ca le tineti ascunse undeva, de ochii muritorilor de rand.
Mi-ati facut dimineata frumoasa. Multumesc.