S-a scurs niște pământ
de pe
sub-ape.
Mai ții minte cum
într-un noiembrie
plângeam de tine ?
Singurătatea câmpului cu cioburi
m-a spart.
Soarele m-a topit în silueta
calului negru
de pe
Somnul meu se-ncolăcește
peste trupul tău:
Te strânge și te sufocă.
Umbra ta,`ntipărită de Soare pe ușă,
mi-amintește de cerul verii de demult.
Ca părul tău să se transforme-n vânt
și buza ta
Poezia poate fi rece și udă ca flegma
sau ca firul atârnat de păianjen.
Vreau să-mi spui, frumoasă Zarază,
cine te-a
iubit.
Iar m-am apucat de fumat.
Nu mai pot crede Lumea.
Cum nici
Dragostea este deschiderea ochilor în beznă totală.
Este aducerea luminii în gropile abisale.
Este tencuirea zidurilor și curațarea ferestrelor.
Este puritatea negrului și a aurului
M-am gândit la tine.
E ca și cum aș fi închis undeva...
Am încercat să ascult,
rând pe rând,
mintea fiecărui om
zgâlțâit in tramvaiul care huruie în departare.
Dar m-am mulțumit cu faptul că
Pe mâna ta se scurg,
pe rând,
corăbii de cenușă.
Mă simt mai gol decât oricând:
și cerul alb e gol.
M-am săturat de frig,
pe rând,
de mare, de cenușă:
ca să mă frâng în palma ta,
de pe
Toți copiii plâng
în creierii mei.
Simultan.
Soarele și Luna se întrepătrund
asemenea unui șarpe
care își mușcă propria coada.
Fuga a mai rămas:
atât.
Iar fugile lui Maier
sar din
Tu ești creștinul de toate zilele:
Porți la gât o cruciuliță,
te mai duci, din când în când,
la biserică,
te rogi înainte de examene
și zici: \"Dumnezeu e bun...
O să ne ajute.\"
Iubești
