Fata si negrul: visul meu imund
Demult beat de ea, pasesc in cer si ma scufund
Imi scutur capul absorbit in negativ sublim
Chem sangele si il jertfesc, suvoi infim...
Privirea ei e neagra dar
dezgrop aceasta poezie in onoarea-unei femei
lama-atat de calda ce m-a dezmierdat subtil...
promitandu-mi si taisul, dar mintind de fiecare data.
trist ca nu sangerez, ma resemnez plimband absenta
Mirosul fricii de odaia goala
Femeia ce anihileaza orice implinire
Mai sus de tot ce e-ntre noi: nestire
si-acorduri eretice de muzica tribala
Regrupari intre perne:
Ce facem, iubito, cand se termina Craciunul?
Cand s-a rasuflat sampania
Si-au adormit toti beti
si tristi, pana la unul.
Si, iata, mai incepe-un an:
model istovit al aceluiasi plan
de mai
a trecut timpul
acum parul imi vine in ochi si
nici buzele tale
ori poezia asta, nu ma mai satisfac.
iti rapeste asta oare putin din farmecul stupid?
sau o sa trec la gat, la sani, la
meditatie - forma de sclavagism intelectual rafinat
constientizari deshumate ale putreziciunii dinauntru
praful: punct terminus al sfortarilor noastre furibunde (de a ejacula)
lamentari: tot ce
se face tarziu...
am uitat sa mai visez monstrii tristi
ce nu mai sperie pe nimeni.
norocul lor - ei au murit de tot.
eu inca mai smucesc de gratii
sa mi se dea doza finala,
amenintand ori
