Poezie
Lament
1 min lectură·
Mediu
se face tarziu...
am uitat sa mai visez monstrii tristi
ce nu mai sperie pe nimeni.
norocul lor - ei au murit de tot.
eu inca mai smucesc de gratii
sa mi se dea doza finala,
amenintand ori cersind izbavirea orala...
dar nu. voi putrezi in viziunea propriilor temeri.
scrijelind c-o lama in carnea-mi blestemata:
vreau sa fiu inmormantat cu tot cu uriasele-mi averi:
iubirea de moarte si trairea de vin.
acum m-am hotarat: o voi imbratisa.
patata vremelnic cu sangele gros, doar ea ma iubeste.
si ea-mi raspunde-unui sarut cu pasiune rece.
lama.
cu ea am deshumat betia din trupu-mi chinuit.
unii-i zic moarte...(nu e trist?)
002195
0