truy6r

In sfarsit iata-ma pe pagina ta! Eu nu am stelute in desaga sa-ti ofer, in schimb iti voi adresa cateva cuvinte.

Desi ritmul poeziei este usor discontinuu, compenseaza versurile de o mare forta artistica, precum:
\'orice formă vie iți vine bine\' (daca nu adaugai, mai apoi \'ca sufletul meu\', puterea de sugestie ar fi fost chiar mai mare);
\'realitate bună și ispășită
ca un scandal al lucidității\'
\'nu recunosc tabla nici șahul
piesele-s unite de moarte în grupuri\' - dupa cum s-a mai mentionat, aceste versuri reprezinta centrul poemului, atat prin semnificatia lor cat si prin faptul ca sunt constituite intr-o strofa distincta.

Finalul, mi-a placut...insa chiar nu stiu cum sa-l interpretez. Poate ma lamuresti :)

peta.

In doar cateva versuri si surprins estentele. Putinele estente cum le-am numit intr-un text. Hai..hai sa fugim de cotidian! Cat putem!!

Alin..ce tarziu team vazut! Ce poezioara draguta! Pentru mine? :) Multumesc.

Atmosfera din poemul tau e impresionanta! Uratul, grotescul chiar, isi gasesc expresie \'între dinți, \'în zăpada căzută în luna august\', \'la trei metri sub pământ\'. Ochiul poetic e mare si, evident, ironic. O ironie grava, brutala.

Cred totusi ca versul e prea incracat pe alocuri..ceva intrerupe ritmul din cand in cand. Prea multe prepozitii si elemente de legatura, in special in cea de-a doua strofa.

Atat. Eu una astept si alte interventii la acest text pentru ca merita.

Cosmin..nu pot decat sa-ti spun ca toate cuvintele mele ar sta mult mai frumos intr-un mail. De data asta sper sa ma tin...

De ce am un sentiment tot mai acut ca..intr-adevar se termina cuvintele?

Silvia, ma crezi ca nici macar reflectie n-a fost? E vorba despre ceva atat de bine inradacinat incat nu a fost nevoie sa meditez prea mult.

Ela, intr-adevar nu sunt o..nu ma simt o.. sper doar sa vada si altcineva lucrurile ca si tine!

Dan, toate textele mele sunt personale, asa ca de ce n-ar fi aici locul ei? Textele tale de ce-si gasesc locul aici? \'Observatie\' de ce-si gaseste locul aici? Nu vad o diferenta capitala..sincer.

Maria..de cand nu te-am mai \'vazut\'. Chiar imi era dor sa te citesc, sa te rumeg. Ma tot intreb insa ce cauta \'lady in black\' aici, de ce versurile tale sunt atat de innorate?
Noroc de \'plicul numit speranta\', din final, care m-a insennat!

Cu bine,
peta

De data aceasta nu e vorba de o miorita vestitoare, ci despre un miel - e o anumita legaura cu balada.
Sunt sensuri in acest poem de care inca nu reusesc sa-mi dau seama. Promit sa mai studiez.
In orice caz, dupa o prima lectura am ramas fermecata. Si putine sunt textele care ma farmeca..

peta

Mi-ai adus aminte de \'povestea sentimentala\' a lui Nichita Stanescu. Are cumva vreo legatura?
Incepi sa te cizelezi, Cosmin. Nu-ti voi repsrosa faptul ca acest poem are ca altele ale tale, o inclinatie spre surprinderea detaliului, pentru ca de data aceasta e o poveste..iar povestile trebuie povestite.
Ai conturat bine decorul, fundalul toamnei, mi-a placut in mod deosebit \'cimentul capata forma de frunza\'.
Mai departe, am remarcat:
\'aruncasem lasoul mainii mele spre bratele tale\'
\'iar glezna ta parea fixa,de piatra/asteptand in structura sa curba un rasarit\'
Mi-a mai placut fragmentul cu bucata de rochie pastrata.


Ce am de reprosat (pentru ca trebuie sa existe si asa ceva :) ) este parfumul prea dulceag pe alocuri, si corecteaza \'digerasera\' - degerasera.

Atat deocamdata. Ma bucur ca nu ai renuntat!
peta.

Many problems in paradise! Tu n-ai sa patesti nimic, daca erai nascuta duminica, aveai o sansa. :)
De ce esti treaza la ora asta tarzie?

In dimineata asta.ce-i drept, a fost mai neagra ca de obicei. Oricum...imi place sa o beau perfect black de obicei. Intoarce-te ori de cate ori doresti! :)

peta.

Un poem care sugereaza indoiala apartenentei trupului la \'eul\' privit ca un tot. Nerecunoastere carnala, inutilitatea existentei fizice..oare am \'citit\' bine?
In orice caz, viata lui e poezia, sau mai bine spus viata e poezie, ce nu poate avea ca temei decat dragostea, impletita cu frica nereusitei, dezamagirii. Si totusi speranta..este ultima care moare..nu?

Virgil, initial am avut dubii asupra calitatii textului, mai ales pentru ca partea vizuala a acestui poem aduce o mare contributie si ii confera un farmec aparte. Ma bucur totusi sa constat ca puterea cuvintelor e la fel de mare.
Totodata, m-a fermecat versul atat de simplu si totusi atat de bogat in sensuri.

peta.

Recunosc ca mi-am stors putin creierii incercand sa descifrez mesajul..si nici macar nu stiu daca am reusit. Ma tot gandesc ca orbul si nevazatorul sunt unul si acelasi, poate doua fete ascunse ale poetului, care inca nu au ajuns sa se cunoasca (ghidandu-ma dupa ultimele cinci versuri).

Mersi burscucel. Ca multe din poeziile mele, si aceasta este generata de o stare. Totusi, am constatat ca din toate starile acestea ceva ramane, se consolideaza.

Andrei, poezia trebuie sa sugereze. Nu spun mai mult, Bogdan sigur a inteles.

Eu zic ca merge si poza, desi in multe cazuri, ajunge sa eclipseze textul, sau sa ii confere un anumit farmec care, in lipsa acesteia, ar fi mult mai fad. Nu este si cazul acestui poem, insa.

Potrivit gustului meu, versurile sunt prea incarcate, nu e nevoie de atatea metafore pentru ca sensurile sa fie inchegate. Eu sunt adepta simplitatii. Poate si pentru ca am obosit citind pe acest site texte cu \'impopotonari\' inutile, simple exercitii de imaginatie ori artificii lingvistice, fara suport.
Revenind la text, imaginile sunt totusi impresionante, sugerand o atmosfera de basm usor perceptibila.
Mai concret, iata ce am remarcat eu:
\'precum șarpele pe urmele roadelor...într-o dulce lepădare a pielii\';
\'ruga mea se dăruie în crepuscul tăcerii\' (se daruie sau se daruieste?)
\'..mă auzi/cum înnod rădăcinile de buricul pământului\'
\'privesc cum ți se întoarce viața\'.

Am citit cu placere si cred ca voi reciti, in speranta ca voi gasi cele optsprezece trepte! :)

peta.

\'nici oamenii nu se inmultesc in captivitate\' - captivitatea poate fi de atatea feluri, impiedicand fructificarea oricarei porniri creatoare. Captivitatea indeaparteaza omul de ceea ce ii este caracteristic, propriu numai lui, captivitatea instraineaza, animalizeaza.

\'uneori patul îmi e străin ca niște pești morți rătăciți\' - ma duce cu gandul la imposibilitatea somnului. Somnul are o imensa putere regeneratoare. Atunci cand dormi, esti salvat, uneori apuci sa visezi, dupa care te detasezi de realitatea cruda, aceasta devenind doar \'un vis intr-un vis\'(dupa cum spunea cineva). Somnul ajuta. Insa atunci cand patul e strain, oboseala devne cronica, oboseala naste alte si alte insmnii.

Imi cer scuze pentru ca am batut atat campii, dar textul tau m-a inspirat. E deosebit, desprins din lantul interminabil al multor poezii de pe acest site, scrise parca de unul si acelasi autor. Acesta insa are o amprenta personala pe care eu una am remarcat-o.

peta.

Andreea..mi-a placut mult mai mult decat \'ceva\'. Mi-a placut aproape in intregime, cu exceptia acelui vers.

Mai putin finalul, care mi se pare comun, prima strofa e de apreciat. Am gasit magini magnifice:
\'sunet argintiu de sistrum\'
\'atomii selenei\'
\'cântul apei tainice/în care doarme pacea /mateloților fenicieni\'

Gasesc si sesuri care sa consolideze intensitatea acestor imagini:
\'oprește zborul rațiunii tale\' - apel pentru trezirea partii spirituale;
\'totul e simplu\' - am ajuns si eu la aceeasi concluzie intr-o mica piesa de teatru. De ce? Pentru ca e simplu. Si tocmai pentru ca e simplu nici nu simt nevoia sa caut semnificatiile versului acestuia.

Finalul are substanta, dar, din nefericire forta cu care este exprimat nu este suficient de puternca. \'intre un ieri si un maine\'..mie imi suna nitel uzat. Apreciez, desigur, lipsa verbului la sfarsitul poemului, ceea ce salveaza, partial, nereusita despre care tocmai am vorbit.

Te mai vizitez! :)
peta.