Traian Rotărescu

Mersi de atentionare Sorine, nu mi-am dat seama, ora tare inaintata,(nu spun care) numai diacriticele mi-au scos peri albi. Desigur ca notitele iti confirma dreptatea.

Cosmin- am indreptat numele, in rest cred ca esti prea pedant cu imaginea lui Razvan, nu cred ca e un tip vituperant.

Felix-agil sau nu vad ca incep sa fiu neglijent, failibilitatea asta :(

Eu iti doresc sa te lasi de fumat.

Ciudat cum nu s-a pastrat nimic; din acea comparatie reiese ca vorbe asemanatoare rasaritlui s-au mai spus.

Ceea ce ma duce cu gandul daca nu cumva chiar primindu-le atunci n-ai fi ramas la fel de plina... de vid.

A fi cu adevarat gol parca tot e ceva mai autentic decat a te hrani cu \"plinătăți\" NEadevarate.

Florin- sa-l numim \"liant inspirational\" :)

Darie- Crede-ma ca trecerea ta a fost una de bun augur,gustul tau gasind ceva frumos in final; da, e si partea mea favorita, finalul.

am spus ca nu stiu de unde vine , ceea ce inseamna ca nu te-am suspectat de asumarea tehnicii propuse de Miticov, in rest, asemanarile sunt evidente (pe langa suferinta provocata, uneori cu sadism unor nevinovati, mai ales imaginea despre sunetul care fie apare fie se pierde catre finalul poeziei e frapanta; ma si mir cum de sunt tot eu primul care le semnaleaza, ma asteptam s-o faca si altii,

Nu stiu de unde vine ferocitatea astea, seamana foarte mult cu ce scria Miticov.

Nu ca n-ar fi reusite imaginile canibalice, sange si inimi rupte.

mai degraba constatare...nimeni nu accepta cu inima usoara indispensabilele crimele care pateaza albul, in urma gestului ramane regretul care amplifica urma lasata, comarativ cu amintirea a ceea ce obisnuia sa fie,cum arata nepatat...

\"noi sa fim sanatosi\" inseamna multumirea de sine pusa pe piot automata care nu-si asuma nimic, o multumire care nu este nici macar demna de regrete sau dezamagiri...un fel de Romica Tociu al sentimentelor.

Cine te impiedica sa incerci cu berea :) ?

accentul pus pe \"pepsi\" light! :)

vad ca ma incununezi cu destui lauri culesi din versurile recentelor mele texte, \"s-a luat cunostinta\"...chiar asa, o lume fara cadavre e de neimaginat, la fel una fara dezamagiri, \"molii\" familiare in orice casa.

chiar asa, Felix is right- si eu apreciez strucutira bine aleasa, bine ca \"stai mult\" dar NU la coada;)

Felix- Ma gandesc ca ar fi fost prea mult, sa mai fii si sufocat de citate (obiectiv, m-am rezumat doar la unul, cel care ti-a atras atentia) dupa ce ai scapat ca prin urechile acului de a fi \"prajit\", in maniera canibalilor descrisi de Crusoe :)

Ionut-Iasul a fost reprezentat cu cinste.(prezenta ta confirma)

Gelu Vlasin- Implicarea Dvs. se regaseste atat in cenaclu cat si in prezenta \"constelatie\" -gestul arata ca articolul a corespuns pretentiilor Dvs.

Daniel- Era cazul ca și rubrica la care îmi aduc aportul \"colecția agonia\" să-și intre în pâine; interesul este pe măsura prezentării fiecărei ediții, astfel demersurile, odată închegate, răspândesc specificul spiritului acestei comunități, constatarea ta era una mult așteptată.

Raul- Primesc aprecierea, în numele scopului comun. Subscriu și eu la întronarea nonșalanței, ca principiu de redare (fără a ști de câte ori mă voi întâlni cu ea)

Daniela- Data viitoare vei purta o cununiță de margarete, dacă tot ți-ai exprimat preferința pentru ele :) ?

Ela-Desigur, oricine are șansa să asiste la un eveniment atât de rar ca o asemenea horă, se alege cu ceva deosebit. Bine ca nu am declanșat o Magna Charta - aprecierea ta mă onorează.

Maria-Lasa-i pe americani să-și \"mișune\" world power-ul lor cât or vrea că tot nu vor avea parte de sânzienele noastre;) Din fericire, poezia își întinde aripile la orice distanță și în ambele sensuri: de la tine și înspre tine.

Anni- Sincer, nu credeam că și în acest format virtual cuvintele pot declanșa asemenea emoții placute. Mi-ai spulberat, se vede, o prejudecată.

Petre-Atunci ești așteptat sș doinești dățile viitoare; știu că nu faci aprecieri gratuite.

Elis- cine știe...cunoaște! =D \"The rest is silence...\"

Wow, apoftegmele astea, daca le-ai gustat asemeni unei chisele cu dulceata inseamna ca a meritat sa le scriu (e o schimbare lenta, cea sesizata de tine, acum sper sa nu regresez)

Adela,
tot jucandu-ma eu colorat, dansul frecventelor vad ca a atras alti noi participanti ai spectrului vizual; ca dovada steluta pictata de tine :) -galbenul-

Implicatiile tertilor (fiecare cu tenta lui) da, uite nu eram constient de asta cand am scris.

Anni- Nu cred ca motvele pt care ne atrag fantanile vor fi \"catalogate\" pe deplin, frumoase ipotezele tale

crezi bine, e greu chiar si pt \"girafe\".

sigur, cu pretentiile avem pe care le avem, acestea se aplica numai cunoscutului; initial am \"marsat\" pe sinestezie (primul vers) dupa care m-a cucerit ideea unei inversari de perspectiva... hmm m-ai linistit, se pare ca nu am fostatat de obscur pe cat ma temeam :)

necunoscutul e acea culoare inexistenta care ma stie...dar la care nu am acces (nu e doar o alta culoare, e proiectia mea despre) deci nu astept dezlagari, mai bine asa.

Si rabdarea are o limita, cand in cele din urma sinceritatea e data in vileag, e o poezie concisa, \"de efect\" care surprinde prin simplitatea analogiilor si umorul acid.

Plictist de povara bagajului sentimental, manerul raspunde aici, ceea ce inseamna ca intrebarea initiala apartine iubitei care trebuie sa fi observat si ea schimbarea pana atunci doar unui simplu obiect care nu depasea cea mai banala utilitatea.

trebuia sa revin</i>

Numai in basme, indiferent daca esti pitic, dragon, capcaun sau zana iti poti sapa visul in cautarea comorilor inchipuite, prezenta lopetile arata ca acestea exista, au fost create, mai trebuie doar descoperite.
E ca o reconvertire alchimica a \"suplimentului nutritiv\" in aur, ganganiile fara nici o insemnatate, reprezentand necesitatile fiziologicului nebagate in seama decat atunci cand prididesc ca numar; plaga stolurilor distructive de lacomi daunatori.
Desigur ca multimea se ingramanea, pana acum moartea isi daduse sufetul pretutindeni, insa niciodata \"din toate partile\", ocazie unica pt supravietuitorii care asistau ( veniti, imi inchipui, din toate colturile imparatiei) dar, mai ales cu referire la cititorii care au deschis Marea Carte la respectiva poveste infatisata aici.
Timpul deja isi \"coagulase\" dimensiunile sale resimtite atat de diferit de fiintele inzestrate cu constiinte, devenind un dromader cu o singura cocoasa, ramasase despuiat de umbre, insa naratorul tocmai atunci simte contrariul acestei contrageri, chemarea unei eterne contopiri, desigur, numai in preajma unei prezente privilegiate \"aveam ocazia sa fim doua lichide care se coaguleaza la infinit\"
Nemuritorii percep si ei diferenta dintre curcubeelor ocazionate in urma ploilor si neploilor, le acorda o semnificatie diferita, \"valul\" prabusit -de pamant, se intelege- arata perisabilitatea materiei careia nu i-a fost sortita imortalitatea decat ca o povara, ea a tanjit permanent sa se reintoarca in tarana din care s-a ivit, in groapa: \"recunosc, imi este dor de moarte\".
Ultima clipa reprezinta totodata ocazia providentialei, singurei salvari; in ea va fi adapostit acel alt candva. Aici as face obiectia ca daca tot nu mai avea decat acel moment la dispozitie, pluralul \"prin copaci\" nu se sustine, n-ar fi avut cand, sub presiunea impedimentului de a-si adaposti lucrul celmai pretios, sa se legene, ca un urangutan malaezian coroanele diverselor specii arborescente...:) ar fi ales UN copac doar.

De asemenea cam bascalios si brusc \"gata\"-ul din final, prea ne retezi macaroana, dupa ce inainte descrii naufragiul corabiei de hartie, o catastrofa care nu tine doar de \"livrescul\" foilor pe care se astern gandurile..

ca nu stii si nici n-ai vrea sa afli

Eu nu am complicat nimic de la mine, \"complicatul\" era deja expus acolo :))-adica, e drept ca daca alegeai ceva ce nu se preta la complicari n-as mai fi avut nici eu ce \"invarti\".

Pai tocmai de asta conteaza eternitatea, ca se repta la nesfarist si ajungi s-o cunosti, sa-i atribui o semnificatie, vrand nevrand ca nu ai incotro; din raspunsul tau se intelege ca nici tu nu contezi fie ca te raportezi la o clipa sau oricare interval de timp din moment ce n-ai nimic de impartit cu ele, e ca o retragere in inexistenta atemporala ( din care toate sentimentele si reactiile din orice poezie, inclusiv cea de fata sunt izgonite, asadar poezia nu mai e posibila)...cam nihilista viziunea, daca tu chiar crezi in asa ceva- ca nimic nu conteaza din moment ce nu poate fi apreciat sau macar inteles.